Conf.univ. Dr. Agneta Marcu
Universitatea din Oradea - Facultatea de Muzică
Misiunea autoimpusă a Cvartetului de coarde Varadinum a fost şi aceea de a promova creaţii muzicale ale orădenilor. Un loc aparte în concertele noastre îl are creaţia cvartetistică a lui Bihari Sándor.
Acum aş vrea să vă prezint câteva date biografice:
Născut la Oradea la 20 septembrie 1900.
Părinţii:
- tatăl Rottensteiner Iosif, muncitor la Asociaţia Meseriaşilor din Oradea, decedat în 1942[1].
- mama Terezia, casnică, decedată în 1962.
A crescut într-o familie cu mulţi copii numele fraţilor fiind:
- Ludovic, profesor de muzică,
- Rozalia, casnică,
- Iosif, muncitor, frizer,
- Ioan şi Vasile, croitori,
- Ileana, croitoreasă.
În 1928 s-a căsătorit cu Milkó Veronica împreună cu care au avut trei copii, dintre care Andrei şi Arcadie profesori de matematică şi Alexandru linotipist.
Studiile: - şcoala primară a început-o în 1907 la Oradea, după care a urmat patru clase gimnaziale şi apoi patru de şcoală pedagogică. La 20 mai 1920 a obţinut diploma de învăţător, iar la 22 mai 1920 a obţinut diploma de organist şi dascăl, la Şcoala Pedagogică din Oradea. În muzică este autodidact (în probleme de compoziţie), fiind îndrumat de următorii profesori: Beleznai Antal, Noworall István, Resch Mihály, Faludi Béla, Laszcsik Ernő, Macalik József.
Fiind un copil şi tânăr cu posibilităţi materiale modeste dar deosebit de harnic şi tenace, imediat după absolvirea studiilor a început să lucreze cu sârg şi pasiune, ceea ce a făcut şi după pensionarea sa în 1960. Trebuie să menţionăm aici şi faptul că tatăl lui a fost un mare meloman şi chiar interpret la flaut, deşi era un simplu muncitor necalificat. Din câştigurile realizate suplimentar, cântând în diferite coruri, tatăl i-a oferit copilului deosebit de dotat primele lecţii de pian la vârsta de 7 ani, iar la 12 ani i-a făcut cadou prima vioară. Admirând plăcerea de a cânta a copilului de atunci profesorul Maczalik i-a oferit în mod gratuit lecţii de vioară, lecţii ce l-au ajutat pe Bihari Sándor ca în anii şcolii pedagogice să devină concertmaestrul orchestrei. Aceste câteva însemnări ne determină să considerăm că încă din anii copilăriei şi tinereţii Bihari Sándor s-a dovedit a fi o personalitate complexă cu un simţ şi potenţial estetic ieşite din comun. Aceasta se va dovedi, de altfel, pe tot parcursul vieţii. A încetat din viaţă la sfârşitul anului 1984 la venerabila vârstă de 84 de ani….” Tuduka Oszkár scria în ziarul Fáklya: „Nu demult a murit Bihari Sándor, compozitorul oraşului nostru, omul care zeci de ani a creat cu modestie şi linişte muzica direct pentru oameni. Simţim în melodiile sale armonice o muzică a poeziei interiorizate. Şi-a început studiile la Oradea cu Noworall, fost coleg de clasă al lui Bartók Béla la Pozsony. Bihari Sándor a fost un copil sărac şi nu şi-a putut permite să urmeze cariera de violonist. Ca învăţător de provincie a scris muzică. În 1928 la Budapesta a fost prezentat un concert cu lucrările lui. În timp el a scris foarte multe articole despre muzică, despre folclor şi a ţinut pasul cu noua tehnică de compoziţie. El este printre primii care se ocupă de dodecafonie. Stilul lui în domeniul muzicii de cameră a fost în atenţia marelui compozitor Hubay Jenő. După câţiva ani de activitate ca învăţător de provincie Bihari Sándor ajunge profesor de vioară la Şcoala Pedagogică. Până la 84 de ani a trăit şi a compus la Oradea. În afara lucrărilor de muzică de cameră şi a lucrărilor de orgă, scrie foarte multe coruri pe versurile lui: Ady Endre, Mihai Eminescu, Petőfi Sándor, Horváth Imre, Alexandru Andriţoiu etc. A compus în stilul lui Kodály. Heszke Béla a scris în 1963 despre Bihari Sándor în Istoria muzicii româneşti, apărută la Budapesta…..”Sperăm că munca lui va răzbi în timp”[2].
Activitatea profesională:
- 1920 – 1926 dirijor, violonist şi pianist la cinematografie; dirijor al Corului Tipografilor;
- de la 14 iulie 1926 este încadrat ca învăţător-cantor la Cehul Silvaniei, din 1928 – la Tinca, din 1930 la Episcopia Bihor;
- din 1950 până la pensionare (1960) a fost profesor de muzică la Şcoala Pedagogică predând canto şi vioară[3]. În autobiografia sa, Bihari Sándor precizează că din 1944 a fost chemat pe front şi până în 1948 a fost prizonier în U.R.S.S[4]. Serviciul militar şi l-a satisfăcut în Regimentul 21 Infanterie din Bucureşti în perioada 1922 – 1923[5].
Opera componistică a lui Bihari Sándor
Talentatul compozitor orădean Bihari Sándor, printr-o strădanie ieşită din comun, prin muncă migăloasă de autodidact în problemele de compoziţie, reuşeşte să devină în 1951 membru al Uniunii Compozitorilor (purtând cu mândrie Carnetul nr. 291/1951.II.). Fiind deja un compozitor cunoscut şi recunoscut în ţară şi în afara graniţelor ei, a fost decorat cu Medalia a V-a aniversare a Republicii, prin Decretul nr. 508/(24.12.) 1951. Compoziţia lui Cântec pentru Republică a fost, de asemenea, premiată.
Fiind profesor la Şcoala Pedagogică din Oradea, Bihari Sándor devine şi profesor la Şcoala Populară de Artă, unde predă teoria muzicii şi este compozitorul orchestrei tineretului. Şi prin contribuţia lui orchestra şcolii a câştigat locul I şi medalia de aur la Concursul Naţional al Orchestrelor, juriul apreciind în mod deosebit compoziţia Suita mică al lui Bihari Sándor, inclusă în repertoriul orchestrei.
Cvartetul de coarde Varadinum propunându-şi să prezinte publicului orădean integrala cvartetelor lui Bihari Sándor, a descoperit, cu sprijinul violonistului Thurzó Sándor, întreaga operă componistică a acestuia. Niciodată opera întreagă a lui Bihari Sándor nu a fost publicată totuşi, câteva din scrierile sale, mai ales corurile, au apărut în Editura muzicală.
Bihari Sándor a lăsat posterităţii o serie întreagă de alte compoziţii, acestea rămânând în stadiu de manuscris chiar dacă multe dintre ele au fost interpretate şi prezentate publicului. În această situaţie sunt şi cele şapte cvartete de coarde, dintre care cinci figurează în repertoriul formaţiei Varadinum. Cvartetele nr. 4 şi 5 sunt recent obţinute de la familia compozitorului, şi din această cauză nu au fost interpretate încă.[6]
După cum însuşi compozitorul apreciază în câteva însemnări autobiografice, muzica de cameră ocupă un loc privilegiat în componistica sa, … ”După ani de muncă la clasă ajunge la Oradea ca profesor de vioară, şi nici nu-şi mai părăseşte oraşul iubit. Între timp – umblând pe drumul deschis de Kodály – compune muzică. Cel mai mult îi place muzica de cameră şi oratoriul[7]”.
Preocupările pentru muzica de cameră a lui Bihari Sándor datează din 1927 când scrie în 7 iulie Sonata pentru vioară şi pian, în acelaşi an scrie şi o Sonată pentru pian. În 1928 termină primul cvartet de coarde interpretat la Conservatorul de Muzică din Budapesta de către Cvartetul Bárd Oszkár. Succesul deosebit se pare că l-a încurajat pe tânărul compozitor într-atât încât au urmat alte şase cvartete de coarde, cel de al doilea fiind dedicat lui Hubay Jenő, celui care i-a apreciat în mod deosebit concertul de la Budapesta. Între compoziţiile lui Bihari Sándor în domeniul muzicii de cameră mai trebuie să amintim: Sonata pentru violă şi pian (1970); Sonata pentru contrabas şi pian (1975); Cvintetul (flaut, corn, vioară şi pian) (1955); Triosonată pentru vioară, clarinet şi pian (1969); Duet violă şi clarinet (1969); Duet pentru violă şi clarinet (1972); Cvintetul Eufonia pentru cvartet de coarde şi pian (1970); Trio pentru violă, contrabas şi vibrafon (1974); Trio pentru pian, vioară şi clarinet” (1974); Duet pentru contrabas şi pian sau violoncel şi pian (1976); Triosonată pentru flaut, violă şi pian (1976).
Cvartetul de coarde – gen artistic preferat al marelui compozitor orădean
După cum însuşi Bihari Sándor mărturiseşte, cvartetele de coarde sunt compoziţiile preferate ale sale, probabil şi datorită faptului că în 1928 a obţinut cel mai mare succes la Budapesta prin interpretarea în primă audiţie a Cvartetului nr.1. Din manuscrisele compozitorului reies următoarele însemnări referitoare la cvartetele de coarde[8]:
Cvartetul nr. I (20 de minute) – încheiat la 18.III.1928.
- Allegro giocoso
- Allegretto lusiagando
- Allegro
Cvartetul nr. II [9] (25 de minute) – terminat în 6.VIII.1928.
- Allegro con brio
- Andantino
- Allegretto scherzozo.
- Allegro
Cvartetul nr. III (20 de minute) – terminat în 19.IV. 1941.
- Moderato
- Andante cantabile
- Scherzo
- Vivace
Cvartetul nr. IV (20 de minute) – terminat în 18.III.1955.
- Allegro moderato
- Parlando appasionato
- Scherzo grazioso
- Finale vivace
Cvartetul nr. V (14 minute) – terminat în 18.II. 1957.
- Preludium
- Scherzo con brio
- Intermezzo
- Finale
Cvartetul nr. VI (14 minute) – terminat în 21.II.1959.
- Preludiu
- Intermezzo
- Fuga
Cvartetul nr. VII (18 minute) – terminat în 2.XI.1975.
- Poco moderato
- Lento funebre
- Tarantella vivo
Bihari Sándor a fost urmaşul lui Bartók şi Kodály, o personalitate importantă, a trăit printre noi liniştit, modest aproape neobservat. Numai în lucrările lui s-a lăsat auzit. „Autoreclama” atât de departe a fost de el, că în această breaslă asta deja este „păcat”. Nu i-a plăcut să fie lăudat! Nu a vorbit despre el, despre munca lui, nu s-a luptat pentru recunoaştere şi nici nu s-a plâns că a fost marginalizat, deşi ăsta a fost adevărul! A fost foarte conştient de valoarea lui, şi a fost încrezător că odată lumea îl va aprecia la adevărata sa valoare. A fost mândru de munca şi opera sa. La începutul anilor ’50, în locuinţa lui modestă de la Şirul Canonicilor, a mărturisit unui prieten despre copilărie, viaţă şi componistica lui: „M-am născut în 1900. Tatăl meu a fost pantofar, bolnăvicios, sărac şi foarte greu şi-a întreţinut cei şapte copii, dar vioara el mi-a dat-o în mână! Cu multe sacrificii m-au înscris la Şcoala Pedagogică, care, pe vremea aceea era singura posibilitate pentru copii săraci ca mine, să poată primi o educaţie muzicală. Au descoperit talentul meu şi au vrut să facă din mine un violonist, artist-interpret. Trebuia să învăţ mai departe, dar cum? La Bucureşti ca minoritar nu puteam merge, iar pentru Ungaria nu am primit paşaport – aşa erau vremurile pe atunci… Cu mult mai târziu, când la Budapesta mi s-au prezentat: Sonata de pian, Cvartetul nr. 1 şi Sonata pentru vioară şi pian, chiar Hubay Jenő – un muzician de talie mondială mi-a oferit o bursă – dar prea târziu! Cu diploma mea în buzunar degeaba am umblat după un post de „ajutor învăţător”, a trebuit să-mi câştig existenţa cântând la cinematograf. Am cântat la vioară, la pian, la ce a fost nevoie, în acest robot mi-am distrus încheietura mâini şi medicii mi-au interzis să mai cânt. Aceste decepţii călesc omul… În sfârşit am obţinut un post de învăţător la Cehul Silvaniei, apoi la Tinca şi la urmă în Episcopia Bihor. Acestea au fost staţiile vieţii mele în 23 de ani. După aceasta am ajuns la Şcoala Normală de fete la Oradea. Ce mi-a mai rămas? Să predau teoria muzicii şi să-i fac pe oameni să iubească, să cânte coruri, cântece etc. şi mi-a mai rămas şi faptul că am putut compune. Mărturisesc că: Un om poate să cultive o floare chiar dacă nu are nici un pic de pământ (nici cât încape sub talpă)”.
Da. Sub mâna lui Bihari Sándor au crescut „flori” extrem de colorate, frumoase – flori ale muzicii. Nu există un gen al muzicii unde nu a creat ceva de calitate. Foarte devreme a început să scrie lucrări religioase: misse, 3 cantate, 5 corale, mai multe „Ave Maria”, lucrări de orgă, liturghii de forme mari. A mai compus în genul muzicii de cameră, operă, lieduri, concerte pentru vioară, violă, pian. Aproape autodidact a acumulat cunoştinţe de teoria muzicii, armonie, contrapunct, compoziţie etc. În toamna anului 1984, domnul Thurzó Sándor i-a organizat Medalionul componistic, care în fiecare an a fost un eveniment deosebit în viaţa muzicală a Oradiei. Cu câteva săptămâni mai târziu l-au condus la cimitirul “Rulikowski”…
Bihari Sándor a fost un om deosebit şi un mare compozitor, cu mulţi oameni talentaţi se poate mândri aceste meleaguri bihorene, dar poate nici unul de talia lui. Să fim mândri că i–am putut fi contemporani.
[1] După mărturisirile lui Bihari Sándor, numele lui iniţial (deci şi al părinţilor) a fost Rottensteiner Sándor, dar, probabil pentru că acest nume înclina spre a fi evreu (el susţine că familia lui era de naţionalitate germanică şi maghiară), în perioada când a fost învăţător - cantor la Episcopia Bihor şi-a adoptat numele de Bihari Sándor. Cu acest nume el apare şi la Uniunea Compozitorilor;
[2] Tuduka Oszkár (09.12.1984) în ziarul “Fáklya” – Halk szavu bensőséges harmoniák mestere;
[3] După o altă scriere autobiografică, din 1929 Bihari Sándor funcţionează ca învăţător-cantor la Tinca, iar din 1939 la Episcopia Bihor, din 1951 la Oradea;
[4] Într-o altă autobiografie el consemnează că a fost pe front din 1945 până la 1 octombrie 1948;
[5] Într-o altă autobiografie scrie că în 1942 a fost încorporat;
[6] În una dintre autobiografiile sale Bihari Sándor scrie data compunerii fiecărui cvartet începând din 18.III.1928, cvartetul nr. 1 şi până în 2.XI.1975 Cvartetul nr. 7;
[7] Tuduka Oszkár (1969, oct. 18) – Portrete bihorene: Bihari Sándor, în ziarul Fáklya, Oradea. (“… Era un simplu învăţător de la ţară atunci când la Budapesta i s-a cântat primul cvartet de coarde în 1928. Critica din acea vreme a scris despre concert următoarele: Partea a III-a este admirabil de fină, iar Partea I n-are pereche în bravură, complexitate, curaj, modernism şi totuşi de o deosebită valoare muzicală… Întorcându-mă la Budapesta – scria în 1933 Hubay Jenő – am găsit cvartetul dedicat mie pentru care vă rog să primiţi de la mine cele mai calde mulţumiri…”);
[8] Indicaţiile aparţin compozitorului (numerotare, timp, dată, părţi);
[9] Trebuie să menţionăm că acest cvartet a fost dedicat lui Hubay Jenő.
